Versetul zilei

joi, 22 martie 2012

Abilitatea de-a “impacta” a dizabilităţii

Zilele trecute am citit o carte despre asumarea riscului. Am gasit un set de patru intrebari care sa ne ajute in aceasta analiza. In cele ce urmeaza, m-am decis sa analizez impactul pe care il poate avea o dizabilitate si riscul acceptarii sau neacceptarii acestei dizabilitati.

Am venit pe lume cu o dizabilitate. Pornind de la premisa ca am inteles ce implica acest fapt si acceptarea lui in viata mea, concluziile ar fi urmatoarele:

1. Care este lucrul cel mai bun care se poate intampla daca accept dizabilitatea mea? Voi putea trece cu o mai mare seninatate peste situatiile dificile din viata, poate chiar voi gasi si partea amuzanta a lucrurilor. Dupa ce am inteles care sunt limitarile mele, care sunt acele lucruri pe care nu le voi putea face niciodata, voi reusi sa identific si lucrurile pe care le pot face! Unele poate ca vor deveni, in timp, abilitati pe care le pot folosi ajutandu-i pe altii sa isi accepte dizabilitatile lor.

2. Care este lucrul cel mai rau care se poate intampla daca nu imi accept dizabbilitatea? Imi voi petrece viata in cel mai trist mod posibil, ma voi gandi doar la neajunsurile si minusurile mele. Viata familiei mele va fi afectata de frustrarile mele. Imi voi dori sa ma izolez de oamenii sanatosi, pentru ca ma voi compara mereu cu ei si voi deveni si mai frustrata.

3. Care este cel mai bun lucru care se poate intampla daca nu imi accept dizabilitatea? Imi voi trai viata intr-o continua negare: “Nu, eu nu am nicio problema, nu ma limiteaza nimic!” Voi forta familia si celelalte persoane din anturaj sa nu imi aminteasca niciodata de dizabilitatea mea sau a altora.

4. Care este cel mai rau lucru care se poate intampla daca nu accept faptul ca am o dizabilitate? Nu voi ajunge niciodata la “next level”, adica nu voi putea deveni un om matur. Voi ramane ori frustrat, ori naiv. Nu voi atinge niciodata potentialul pentru care am fost creata!

Dupa ce am analizat riscul, cu ajutorul intrebarilor propuse de autorul cartii, pot sa spun ca sunt mai mult decat bucuroasa ca am primit intelepciunea necesara sa inteleg faptul ca am o dizabilitate, dar pot avea o viata frumoasa, plina, atat pentru mine, cat si pentru cei cu care ma intalnesc zi de zi.