Versetul zilei

joi, 22 martie 2012

Abilitatea de-a “impacta” a dizabilităţii

Zilele trecute am citit o carte despre asumarea riscului. Am gasit un set de patru intrebari care sa ne ajute in aceasta analiza. In cele ce urmeaza, m-am decis sa analizez impactul pe care il poate avea o dizabilitate si riscul acceptarii sau neacceptarii acestei dizabilitati.

Am venit pe lume cu o dizabilitate. Pornind de la premisa ca am inteles ce implica acest fapt si acceptarea lui in viata mea, concluziile ar fi urmatoarele:

1. Care este lucrul cel mai bun care se poate intampla daca accept dizabilitatea mea? Voi putea trece cu o mai mare seninatate peste situatiile dificile din viata, poate chiar voi gasi si partea amuzanta a lucrurilor. Dupa ce am inteles care sunt limitarile mele, care sunt acele lucruri pe care nu le voi putea face niciodata, voi reusi sa identific si lucrurile pe care le pot face! Unele poate ca vor deveni, in timp, abilitati pe care le pot folosi ajutandu-i pe altii sa isi accepte dizabilitatile lor.

2. Care este lucrul cel mai rau care se poate intampla daca nu imi accept dizabbilitatea? Imi voi petrece viata in cel mai trist mod posibil, ma voi gandi doar la neajunsurile si minusurile mele. Viata familiei mele va fi afectata de frustrarile mele. Imi voi dori sa ma izolez de oamenii sanatosi, pentru ca ma voi compara mereu cu ei si voi deveni si mai frustrata.

3. Care este cel mai bun lucru care se poate intampla daca nu imi accept dizabilitatea? Imi voi trai viata intr-o continua negare: “Nu, eu nu am nicio problema, nu ma limiteaza nimic!” Voi forta familia si celelalte persoane din anturaj sa nu imi aminteasca niciodata de dizabilitatea mea sau a altora.

4. Care este cel mai rau lucru care se poate intampla daca nu accept faptul ca am o dizabilitate? Nu voi ajunge niciodata la “next level”, adica nu voi putea deveni un om matur. Voi ramane ori frustrat, ori naiv. Nu voi atinge niciodata potentialul pentru care am fost creata!

Dupa ce am analizat riscul, cu ajutorul intrebarilor propuse de autorul cartii, pot sa spun ca sunt mai mult decat bucuroasa ca am primit intelepciunea necesara sa inteleg faptul ca am o dizabilitate, dar pot avea o viata frumoasa, plina, atat pentru mine, cat si pentru cei cu care ma intalnesc zi de zi.

sâmbătă, 4 februarie 2012

Puterea cuvântului scris!

Iarna, mai ales atunci când e rece, ne petrecem mai mult timp în casă, lângă o sursă de căldură. Mulţi profită de acest anotimp pentru a citi mai mult. Parte dintre cititori au devenit chiar ei nişte mici scriitori, încercând să aştearnă pe o coală de hârtie trăirile, gândurile, impresiile sau chiar comentariile asupra celor citite de ei.

Urmându-le exemplul, am început să îmi notez câteva gânduri, adevărate comori, atunci când citesc. În ultimele zile m-am gândit mult la poezia lui Traian Dorz, “O, om, ce mari răspunderi ai!”, cugetând mult la strofa în care citim: “Scrii un cuvânt – cuvântul scris / E-un leac sau e-o otravă! / Tu vei muri, dar tot ce-ai zis / Rămâne-n urmă-un drum deschis / Înspre Infern sau Paradis, / Spre-ocară sau spre slavă.” M-au izbit în plin aceste câteva cuvinte. Câţi dintre noi am pus deoparte un timp în care să ne gândim cu seriozitate la cuvintele pe care le scriem şi la impactul pe care îl pot avea ele?!

M-am gândit în ce fel îi ajută scrisul pe oameni, dacă îi ajută. Aşa ar trebui! Eu cred că e un dar de la Dumnezeu. Oamenii au scris mult, de mult timp. Au fost descoperite tăbliţe din lut, cu însemne, apoi cu cuvinte, odată cu dezvoltarea limbajului. Sau suluri de papyrus. Sau piei de viţel. Toate au fost folosite pentru ca omul să scrie pe ele, pentru a le putea da şi altor oameni să le citească.
Unii oameni scriu pentru a-şi pune ordine în gânduri, în idei. Li se pare că aşa se pot exprima cu mai multă uşurinţă. Din timiditate, sau poate din cauză că distanţa nu le permite să stea faţă în faţă cu cel cu care doreşte să-şi împărtăşească acele gânduri, trăiri. Alţii scriu din motive pur pecuniare. Au scris, au văzut că cititorii doresc să afle cât mai multe lucruri noi, aşa că scrisul a devenit o afacere. A fost bine că s-a inventat tiparul, iar acum e mult mai uşor să avem cărţi în casele noastre. Cărţi de toate felurile: de bucate, de creşterea copiilor, de poezie. Cărţi care să ne ajute să ne modelăm viaţa şi caracterul după voia lui Dumnezeu, cărţi care să ne încurajeze, atunci când suntem pe Calea Lui.

Noi, copiii lui Dumnezeu, găsim chiar şi pe paginile Sfintei Scripturi cuvinte care ne dau de înţeles că scrisul este o îndeletnicire plăcută Lui! Nu ştiu cum ar fi fost sufletele noastre mângâiate şi întărite dacă David şi ceilalţi poeţi nu ar fi scris Psalmii?! De unde am mai fi căpătat noi înţelepciune dacă Solomon nu ar fi aşternut gândurile lui, cuprinse în cartea Proverbe?! Sau ce ne-am face acum fără minunatele epistole ale apostolilor?! Cred cu tărie că Dumnezeu Şi-a dorit mult ca noi să avem Cuvântul Lui, scris şi tipărit în limba noastră, pentru a-I înţelege iubirea şi pentru a-I răspunde cu iubire! Vreau să-I mulţumesc Lui pentru cuvintele pe care Pavel i le-a scris lui Timotei şi care mă încurajează pe mine atât de mult: “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei: 16-17) Dumnezeu ne-a scris Cuvântul Lui, prin cei pe care i-a ales pentru asta. Pe noi ne-a ales să vorbim sau să scriem cuvinte de încurajare. Pentru că vrea ca aceste cuvinte pline de iubirea Lui să ajungă la toţi oamenii. Fie ca El să ne ajute!

vineri, 3 februarie 2012

"Courageous" - Un film superb!

Din mai multe surse mi s-a recomandat filmul "Courageous", asa ca m-am decis sa il vad. Ieri am si reusit... Si as vrea sa spun ca e unul dintre filmele pe care o sa le recomand de acum inainte!
In primul rand m-a impresionat, daca mai era nevoie, ce frumoasa a fost apropierea de Dumnezeu a personajului principal, in fata tragediei. A cautat raspunsurile exact unde trebuia. Si din nou m-am gandit ca doar Dumnezeu ne poate oferi raspunsuri, cu conditia sa punem intrebarile potrivite. Si sa fim gata sa aplicam solutiile in viata noastra!
Apoi... principiile extrase din Biblie m-am gandit ca pot fi aplicate si persoanelor de gen feminin. Si eu am nevoie de verticalitate si de curaj sa fiu o persoana integra! Si tot ce s-a spus se afla in gandurile mele, doar ca... in film au fost exprimate mai bine decat as fi putut eu sa pun in cuvinte.
Si mi-a mai placut cum a lucrat Dumnezeu in vietile lor, dupa ce au luat decizia sa fie tatici mai buni, soti mai dedicati!
Chiar daca e un film, fictiune deci, iar cineva imi spunea sa nu pun mare baza pe un film sau un roman in care toate sunt prezentate in roz si usoare, sunt de parere ca avem ce invata din el!
 Nu, nu e usor. Nici macar nu ne-a fost promis ca vom avea o viata usoara! Dar nimic nu e imposibil, daca Il avem pe Domnul de partea noastra.

Jurnal de lectura - "Fascinat de maretia lui Dumnezeu" (James MacDonald)

Rare sunt cartile care sa ma impresioneze atat de tare! Si sa vina chiar atunci cand ma aflu in plina criza, in "sesiune" de intrebari adresate lui Dumnezeu. Cartea "Fascinat de maretia lui Dumnezeu" (James MacDonald), a sosit exact acum, ca si un raspuns la ceea ce sufletul meu avea nevoie.
Am citit cuprinsul, intrebandu-ma de ce autorul a asezat capitolele exact in ordinea asta, pentru ca nici textele din cartea Isaia, dezbatute in carte, nu sunt luate tocmai in ordine. Apoi, pe parcurs, am observat ca se formeaza un fel de scara, exista niste trepte-etape logice.

1. Ca sa devin fascinat de maretia lui Dumnezeu, trebuie sa inteleg ca El este mai intai sfant! (Isaia 6:1-7) "Sfintenia lui Dumnezeu ne deosebeste de El, dar in acelasi timp ne determina sa fim ca El."

2. Urmatorul pas logic este sa inteleg ca Dumnezeu are putere; de fapt, are toata puterea! (Isaia 40:10-26) "Limba cea mai iscusita nu va putea exprima vreodata... mintea cea mai inteligenta nu va putea intelege... cat de puternic este Dumnezeu!"

3. Si, pentru ca este Atotputernic, este Suveran peste toate lucrurile, situatiile si fiintele acestei lumi. Nu pot sa nu-I recunosc suveranitatea! (Isaia 45:1-13) "Suveranitatea lui Dumnezeu este inainte de toate dureroasa, putin cate putin impresionanta, si abia dupa multa vreme poate fi socotita profitabila. Trebuie studiata acordand o mare atentie experientelor semenilor si avand o profunda reverenta pentru Cel care controleaza finalul oricarui lucru din Univers."
4. Urmatoarea etapa este sa fiu fascinat de lucrarile lui Dumnezeu. (Isaia 55:1-13) "Opreste-te si priveste; ia aminte la lucrarea incredibila pe care Dumnezeu o infaptuieste in lumea aceasta. Afla cea mai mare bucurie si cea mai profunda satisfactie devenind o parte a acestei lucrari."

5. Capitolul de care eu aveam nevoie cel mai mult abia acum a urmat: sa ma fascineze inchinarea la Dumnezeu! (Isaia 58:1-11) "Dumnezeu se arata cu mare putere cand inchinarea noastra este sincera si arzatoare, in ciuda circumstantelor dificile prin care trecem."

6. Apoi, pe ultimul loc, spre surprinderea mea si poate ca a multora, este fascinatia cu privire la identitatea mea in Dumnezeu. Aici o aseaza autorul in acest studiu al cartii Isaia. (Isaia 43:1-21) "A fi fascinat de maretia lui Dumnezeu inseamna nu doar a intelege cine este El, ci si cine sunt eu datorita Lui."