Versetul zilei

sâmbătă, 4 februarie 2012

Puterea cuvântului scris!

Iarna, mai ales atunci când e rece, ne petrecem mai mult timp în casă, lângă o sursă de căldură. Mulţi profită de acest anotimp pentru a citi mai mult. Parte dintre cititori au devenit chiar ei nişte mici scriitori, încercând să aştearnă pe o coală de hârtie trăirile, gândurile, impresiile sau chiar comentariile asupra celor citite de ei.

Urmându-le exemplul, am început să îmi notez câteva gânduri, adevărate comori, atunci când citesc. În ultimele zile m-am gândit mult la poezia lui Traian Dorz, “O, om, ce mari răspunderi ai!”, cugetând mult la strofa în care citim: “Scrii un cuvânt – cuvântul scris / E-un leac sau e-o otravă! / Tu vei muri, dar tot ce-ai zis / Rămâne-n urmă-un drum deschis / Înspre Infern sau Paradis, / Spre-ocară sau spre slavă.” M-au izbit în plin aceste câteva cuvinte. Câţi dintre noi am pus deoparte un timp în care să ne gândim cu seriozitate la cuvintele pe care le scriem şi la impactul pe care îl pot avea ele?!

M-am gândit în ce fel îi ajută scrisul pe oameni, dacă îi ajută. Aşa ar trebui! Eu cred că e un dar de la Dumnezeu. Oamenii au scris mult, de mult timp. Au fost descoperite tăbliţe din lut, cu însemne, apoi cu cuvinte, odată cu dezvoltarea limbajului. Sau suluri de papyrus. Sau piei de viţel. Toate au fost folosite pentru ca omul să scrie pe ele, pentru a le putea da şi altor oameni să le citească.
Unii oameni scriu pentru a-şi pune ordine în gânduri, în idei. Li se pare că aşa se pot exprima cu mai multă uşurinţă. Din timiditate, sau poate din cauză că distanţa nu le permite să stea faţă în faţă cu cel cu care doreşte să-şi împărtăşească acele gânduri, trăiri. Alţii scriu din motive pur pecuniare. Au scris, au văzut că cititorii doresc să afle cât mai multe lucruri noi, aşa că scrisul a devenit o afacere. A fost bine că s-a inventat tiparul, iar acum e mult mai uşor să avem cărţi în casele noastre. Cărţi de toate felurile: de bucate, de creşterea copiilor, de poezie. Cărţi care să ne ajute să ne modelăm viaţa şi caracterul după voia lui Dumnezeu, cărţi care să ne încurajeze, atunci când suntem pe Calea Lui.

Noi, copiii lui Dumnezeu, găsim chiar şi pe paginile Sfintei Scripturi cuvinte care ne dau de înţeles că scrisul este o îndeletnicire plăcută Lui! Nu ştiu cum ar fi fost sufletele noastre mângâiate şi întărite dacă David şi ceilalţi poeţi nu ar fi scris Psalmii?! De unde am mai fi căpătat noi înţelepciune dacă Solomon nu ar fi aşternut gândurile lui, cuprinse în cartea Proverbe?! Sau ce ne-am face acum fără minunatele epistole ale apostolilor?! Cred cu tărie că Dumnezeu Şi-a dorit mult ca noi să avem Cuvântul Lui, scris şi tipărit în limba noastră, pentru a-I înţelege iubirea şi pentru a-I răspunde cu iubire! Vreau să-I mulţumesc Lui pentru cuvintele pe care Pavel i le-a scris lui Timotei şi care mă încurajează pe mine atât de mult: “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei: 16-17) Dumnezeu ne-a scris Cuvântul Lui, prin cei pe care i-a ales pentru asta. Pe noi ne-a ales să vorbim sau să scriem cuvinte de încurajare. Pentru că vrea ca aceste cuvinte pline de iubirea Lui să ajungă la toţi oamenii. Fie ca El să ne ajute!